Molarul de minte inclus: ce este de făcut

Măselele de minte erup, de obicei, între vârsta de 17 și 25 de ani, dar pot erupe și la 60-70 de ani, în situații mult mai rare. Se poate întâmpla ca acesta să erupă parțial, situație cunoscută drept măsea de minte semi-inclusă sau să rămână sub gingie ( măsea de minte inclusă).

Motive care duc la eruperea parțială a molarului de minte

Atunci când un molar de minte este semi-inclus, acest lucru înseamnă că doar o parte a dintelui a erupt și este vizibilă în gură, iar cealaltă parte este încă sub gingii.

Un motiv important care împiedică erupția totală este alinierea incorectă a dinților erupți deja, situație întâlnită la mulți pacienți.

În cazul în care o măsea de minte nu are spațiu suficient ca să erupă, atunci aceasta va rămâne sub gingie. Erupția poate să fie împiedicată și de maxilar ori de os. De vină pentru o măsea de minte care rămâne prinsă în osul maxilar mai pot fi cauzele genetice, precum și unele afecțiuni (rahitismul, anumite boli ale tiroidei).

Complicații care pot apărea

Din cauza unei măsele de minte incluse sau parțial incluse poate să apară deteriorarea dinților vecini. Astfel, dacă măseaua de minte împinge al doilea molar, acesta se poate deteriora. De asemenea, crește riscul de infecție în zona respectivă. Această presiune poate provoca și probleme cu aglomerarea celorlalți dinți, problemă care se poate corecta printr-un  tratament ortodontic. Chisturile sunt o altă complicație întâlnită la persoanele care au molarul de minte inclus, pentru că sacul din osul maxilar în care acesta se dezvoltă se poate umple cu lichid, formând un chist. Lăsat netratat, chistul poate să afecteze osul maxilarului, dinții din vecinătate și nervii.

O altă complicație, însă în cazuri rare, o reprezintă tumorile. Acestea sunt în cea mai mare parte benigne (necanceroase). În astfel de cazuri poate fi nevoie de îndepărtarea țesutului osos și a osului.

Din cauza poziției sale problematice, un molar de minte care a ieșit parțial de sub gingie, poate provoca inflamații și carii. Deoarece este mai dificil de curățat, resturile alimentare și bacteriile se pot acumula cu ușurință în acea zonă, ceea ce poate duce la apariția de infecții dentare, cât și la apariția cariilor. În cazul unui molar de minte semi-inclus, acesta poate pune presiune pe dintele adiacent, putând limita curățarea acestuia, și acest dinte va fi mai predispus la apariția cariilor dentare.

Cum recunoști problema

Un molar de minte inclus sau parțial-inclus în os nu are de obicei simptome, iar acestea apar în momentul în care în zonă este deja o inflamație sau o infecție. Printre manifestările resimțite de pacient se numără roșeața și umflarea gingiei, dificultate de a deschide gura și de a mesteca, senzație de presiune și de căldură în zona afectată, durere de obraz, sângerări gingivale, gust neplăcut în gură, apariția respirației urât mirositoare. Se pot umfla și ganglionii din zona gâtului. Pacientul mai poate să simtă o durere înfundată în zona din spate a cavității bucale.

Extracția, soluția cea mai întâlnită

În astfel de cazuri, varianta cel mai des întâlnită o reprezintă extracția molarului de minte, cunoscută în termeni medicali drept odontectomie. Intervenția se face sub efectul anesteziei locale. Durează între 15 și 30 de minute, în funcție de fiecare pacient în parte. În primele 24 de ore de la intervenție este bine să se aplice gheață în zona afectată, pentru a preveni apariția umflăturilor. Poate fi nevoie și de antibiotic, la recomandarea medicului, ca să nu apară o infecție. Tot în prima zi de după intervenție, pacientul trebuie să consume alimente moi, să bea lichide la temperatura camerei și să nu fumeze.

Dacă în urma extracției, de obicei la trei zile după ce a avut loc, apar dureri bruște, acute, însoțite de febră, cât și de inflamarea ganglionilor, trebuie să mergi de urgență la medic. Poate fi vorba despre o complicație apărută în urma extracției, și anume despre alveolită. În locul supus intervenției apare un cheag de sânge care poate să fie și purulent. O altă complicație care poate apărea este osteita, adică infecția țesutului osos din zona unde a avut loc extracția, însă cazurile sunt rare.

În cazul molarilor de minte incluși sau semi-incluși care sunt asimptomatici și nu au dus la apariția complicațiilor, poate fi aleasă și soluția de decapușonare ( medicul stomatolog îndepărtează gingia care acoperă dintele, permițându-i astfel să erupă corect). Această soluție este aleasă numai dacă medicul stomatolog consideră că nu există riscul apariției de complicații pe viitor. În orice caz, este recomandat control stomatologic o dată la șase luni.

Potrivit statisticilor, doar aproximativ 15% din populația Globului beneficiază de măsele de minte dezvoltate corect, care nu afectează alinierea dinților și nici masticația.

Lasă un răspuns

Fii primul care comentează!