Procedura implantului dentar

implant dentar

Reușita unui implant dentar depinde foarte mult de calitatea osului maxilarului. În funcție de starea ta de sănătate, medicul stomatolog va crea un plan de tratament pentru a fi sigur că procedura de implant dentar va fi una reușită.

Procedura de implant dentar poate însemna:

  • înlocuirea unui singur dinte: în cazul în care pacientul are doar un dinte lipsă, acesta va fi înlocuit cu un implant și cu o coroană dentară;
  • înlocuirea mai multor dinți: dacă persoana care urmează să fie supusă implantului are mai mulți dinți lipsă, atunci punțile dentare sprijiite pe rădăcina implantată va înlocui dantura lipsă;
  • înlocuirea tututor dinților: în cazul în care unui pacient îi lipsesc toți dinții, se poate restaura întregul maxilar cu ajutorul mai multor implanturi și o punte formată din mai multe coroane dentare;

Rata de succes a procedurii de implant depinde foarte mult de calitatea și de cantitatea osului în care implantul urmează să fie plasat.

Partea din spate a maxilarului superior este cunoscută drept una dintre cele mai dificile zone pentru a plasa cu succes implanturi dentare, din cauza cantității insuficiente de os, de calitatea acestuia dar și din cauza că zona este situată în imediata apropiere a sinusurilor.

Deformările apărute în maxilarul superior sau inferior pot afecta osul în care trebuie fixat implantul dentar. De aceea, medicul stomatolog va trebui să corecteze problema. Mai întâi va îndepărta gingia, pentru ca defectul osos să poată fi vizibil, apoi va apela la tehnica adiției osoase pentru a corecta problema. Această tehnică reprezintă o intervenție chirurgicală care se realizează asupra osului maxilar, astfel încât volumul acestuia să fie mărit, cu ajutorul unor materiale substitutive. Pierderea de masă osoasă la nivelul maxilarului poate fi cauzată de parodontoză, de unele traumatisme sau din cauza unor proteze care au fost incorect montate.

Această măsură crește considerabil șansele pentru implant dentar.

Tehnici pentru adiția osoasă

Pentru realizarea adiției osoase poate fi folosită tehnica autogrefei (se folosește fragment de țesut osos recoltat de la același pacient), tehnica alogrefei (situație în care este folosit os de la o altă persoană, obținut din bănci de os), cât și grefe aloplastice (acestea sunt confecționate din materiale sintetice, ca de exemplu sulfatul de calciu și hdroxiapatită). De asemenea, osul mai poate fi refăcut și cu ajutorul materialelor de adiție xenogene (os de la specii animale, în special bovine).

Etichetat cu 

Lasă un răspuns

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz