Edentația parțială

edentatia partiala

Edentația este denumirea dată procesului de pierdere, totală sau parțială, a dinților. Cea mai frecventă situație este cea a edentației parțiale, ce poate afecta pacienții de orice vârstă, într-un grad mai mic sau mai mare, cu implicații mai mult sau mai puțin severe. În funcție de extinderea edentației, medicul stomatolog are la dispoziție soluții specifice pentru a îmbunătăți confortul fizic și psihologic al pacientului afectat.

Edentația parțială: principalele cauze

Exceptând edentațiile de natură fiziologică, și anume pierderea dinților temporari și înlocuirea lor cu dantura permanentă, proces natural care se desfășoară în copilărie, între vârsta de 6 și 12 ani, fenomenul edentației parțiale este favorizat de:

  • Cariile dentare, cel mai comun factor predispozant;
  • Bolile parodontale;
  • Disfuncțiile de ocluzie;
  • Traumatismele de tot felul, care duc fie la pierderea dentară instantanee sau la mobilitatea dentară ce ulterior poate necesita extracția dintelui afectat;
  • Supurațiile;
  • Cancerul oral etc.

Edentația parțială: clasificare generală

Una dintre cele mai cunoscute și utilizate clasificări a fost întocmită de dr. Edward Kennedy și implică 4 clase de edentații parțiale, în funcție de întinderea și poziția breșelor edentate:

  • Clasa 1 – edentația afectează dinții din spate, în ambele părți ale arcadei dentare (edentație biterminală);
  • Clasa 2 – edentația afectează o singură regiune laterală a arcadei (edentație uniterminală);
  • Clasa 3 – edentația afectează ambele regiuni laterale ale arcadei (edentatie uni și bilaterală);
  • Clasa 4 – edentația afectează zona frontală.

Edentația parțială: simptome frecvente

Pierderii parțiale a dinților de pe arcadă i se asociază simptome specifice, între care se înscriu:

  • Probleme de masticație, care sporesc în intensitate în raport direct proporțional cu numărul dinților absenți;
  • Tulburări fonetice și fizionomice, asociate în special absenței dinților frontali;
  • Tulburări gastrointestinale;
  • Tulburări de natură psihologică etc.

Edentația parțială: soluții eficiente

De la caz la caz, edentația parțială poate fi corectată prin soluții specifice. Spre exemplu, în situatția în care este vorba doar despre pierderea coroanei dentare, rădăcina poate primi o proteză, iar pivotul atașat ulterior poate fi îmbrăcat într-o coroană dentară artificială. În schimb, când edentației i se asociază și pierderea rădăcinii dentare, specialistul poate opta fie pentru o punte, fie pentru  un implant dentar. Complexitatea cazurilor poate determina însă o mulțime de variații pornind de la soluțiile de bază, medicul luând cea mai adecvată decizie în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.

Etichetat cu 

Lasă un răspuns

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz