Discromia dentară cauzată de tetraciclină

gingivita

Administrarea de tetraciclină, un antibiotic destinat tratării infecțiilor gram pozitive și gram negative deopotrivă, poate da o varietate de reacții adverse care, în contexte precise, includ și discromiile dentare. Acestea pot fi minore, moderate sau severe și au dezavantajul de a fi permanente.

Fenomenul discromiei dentare declanșate de tetraciclină

Modificările de culoare ale danturii, cauzate de administrarea de tetraciclină, apar la fătul a cărui mamă a urmat acest tratament începând cu a patra lună de sarcină și la copiii cu vârsta de până la 7 ani. Explicația este că, dupa această vârstă, procesul de mineralizare și calcifiere dentară ia sfârșit.

Ce reacție determină, însă, tetraciclina pentru a declanșa modificările cromatice la nivel dentar? Specialiștii apreciază că ar fi vorba despre o reacție de chelare la suprafața structurii hidroxiapatitei în curs de mineralizare a ionilor de calciu. Astfel, antibioticul se acumulează parțial în smalțul dinților, cantitatea cea mai mare fiind prezentă în dentină.

Ulterior, odată ce dinții erup, începe oxidarea complexului de chelare calciu-tetraciclină-oxifosfat, urmată de pierderea fosforului și, deci, a fluorescenței și de dezvoltarea unei pigmentații roșii. Aceste reacții sunt specifice caninilor superiori și inferiori, cât și incisivilor.

Administrarea de tetraciclină între vârsta de 3 și 7 ani duce la colorarea permanentă a dinților anteriori. În acest caz, intensitatea discromiei depinde de doza administrată, de derivații de tetraciclină administrați, cât și de durata tratamentului.

Forme de discromie dentară favorizate de tetraciclină

Există trei tipuri de discromii dentare declanșate de tratamentul cu tetraciclină:

  • ușoară – discromia este vizibilă și uniform distribuită, dar coloritul dinților este discret (galben deschis sau, în cazuri rare, gri deschis);
  • moderată – discromia este distribuită uniform, iar colorația dentară este mai intensă (galben închis până la maro și gri);
  • severă – forma cea mai gravă presupune colorarea danturii în nuanțe intense de gri închis până la maro cu irizații purpurii.
Etichetat cu 

Lasă un răspuns

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz