Ameloblastomul

demineralizarea smaltului

Enamelmineralization11-17-05“. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons.
Ameloblastomul este una dintre cele mai comune tumori benigne odontogene ce afectează cu precădere adulții și vârstnicii de ambele sexe, fără însă a ocoli în totalitate populația tânără. Fiind vorba despre o leziune de natură benignă, ameloblastomul este tratat adesea cu succes, rata de recidivă variind în funcție de tipul său.

Ameloblastomul totalizează circa 10% din cazurile de tumuori benigne de la nivelul mandibulei și se localizează în special în ramul ascendent, fiind întâlnit însă și în zona premolară și în cea anterioară a osului mandibular. De asemenea, în 10 până la 15% din cazuri, ameloblastomul afectează dinții neerupți.

Se crede că ameloblastomul proliferează din resturile Mallasez sau din cele ale laminei dentare.

Tipuri de ameloblastom

Ameloblastomul poate fi împărțit în trei tipuri distincte, cu manifestări relativ similare: unichistic, multichistic și periferic. Primele două tipuri reprezintă tumori intraosoase, cel din urmă fiind un ameloblastom extraosos.

Ameloblastomul unichistic

Localizat de regulă la nivelul osului mandibular, în zona molară, ameloblastomul unichistic se formează ca urmare a transformării epiteliului unui chist. Prezintă trei forme diferite cu amplasare distinctă: ameloblastom unichistic luminal, intraluminal și mural.

Fiindcă seamănă cu un keratochist odontogen dentiger, această tumoră benignă necesită un examen anatomopatologic prealabil. Ulterior, tratamentul poate implica, în funcție de forma pe care ameloblastomul unichistic o ia, chistectomie sau chiar rezecție osoasă.

Ameloblastomul unichistic prezintă risc de recidivă scăzut.

Ameloblastomul multichistic

Ameloblastomul multichistic apare, în majoritatea cazurilor, la nivelul osului mandibular. Această tumoră benignă poate lua forme multiple: foliculară, acantomatoasa, plexiformă, desmoplastică, bazocelulară sau cu celule granulare.

Tratamentul poate implica o intervenție de marsupializare, însă poate merge până la chistectomie totală.

Riscul de recidivă este ridicat când se intervine prin chistectomie, iar ameloblastomul solid pătrunde prin pereții osoși, caz în care se recomandă rezecția.

Ameloblastomul periferic

Aceasta este cea mai rară formă de ameloblastom ce se localizează în zona gingivală vestibulară a dinților laterali, la nivelul osului mandibular. Această tumoră benignă este puțin invazivă, ceea ce face ca tratamentul să implice doar extirparea formațiunii, rata de recidivă fiind scăzută.

Etichetat cu 

Lasă un răspuns

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz