Grefa de os

aditie os

Grefa de os este o procedură stomatologică esențială în cazul montării implanturilor dentare la pacienții care suferă de pierdere osoasă. În absența unei astfel de proceduri, implantul dentar nu rezistă în timp, întrucât țesutul osos este prea slăbit pentru a-l susține. Iată care sunt cauzele care duc la reducerea masei osoase a maxilarului și câte tipuri de grefe de os există, astfel încât să știi la ce să te aștepți!

Cum se efectuează procedura?

Aplicarea grefei de os se realizează printr-o intervenție chirurgicală minoră la nivelul gingiei. În cele mai multe cazuri, aplicarea acesteia se face simultan cu montarea implantului dentar, pentru reducerea disconfortului pacientului. Însă procedurile au loc simultan  doar în cazul în care există suficient volum restant al osului natural. Ulterior, grefa este acoperită cu o membrană specială, care o fixează în maxilar. La finalul procedurii, gingia secționată este repoziționată și suturată și se asteaptă osteointegrarea.

Câte tipuri de grefa de os există?

În momentul în care medicul decide ca este nevoie de grefă de os înaintea aplicării implantului dentar, iți va prezenta o serie de opțiuni pe care să le ai în vedere:

  • autogrefa – sau grefa cu os autolog – din țesut osos recoltat de la pacienți, din diverse zone ale corpului (mandibula, os coxal etc.); sunt considerate cele mai eficiente, cu o rată crescută de succes;
  • alogrefa – care folosește țesut osos donat de la altă persoană, dar care prezintă o rată de integrare și adaptare ceva mai slabă, dar costuri  mai mari;
  • xenogrefe – se folosesc țesuturi osoase de la animale, sunt cunoscute și sub denumirea de bioos;
  • grefe aloplastice – sunt țesuturi osoase artificiale, realizate din materiale sintetice .

Care sunt cauzele care duc la scăderea masei osoase?

Pierderea masei osului maxilar sau mandibular impune necesitatea grefei de os pentru montarea implanturilor la dinți lipsă. Însă cauzele care duc la slăbirea țesutului și incapacitatea acestuia de a susține singur implantul sunt variate:

  • boala parodontală netratată
  • anomaliile congenitale (masa redusă a țesutului osos din nastere)
  • pierderea dinților naturali (determina, în timp, pierderea țesutului osos)
  • traumatismele ocluzale (presiuni excesive acuzate de dinții superiori pe cei inferiori în timpul masticației).
Etichetat cu 

Lasă un răspuns

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz